APRINDE, DOAMNE ,FOCUL SFINT

Aprinde,Doamne ,focul sfint pe-altarul vietii mele
Priveste arderea de tot intinsa pe nuiele.
In inima si-n dorul meu,si-n toata-a mea finta,
Vreau Duhul Tau sa-L simt mereu ca-Si face locuintii.

Nu sunt decit un vreac uscat cind nu Te am pe Tine,
Aprinde,Doamne ,focul sfint,si pune viata-n mine.
Un far luminator sa fiu,si-n mina Ta ,faclie,
Aprinde ,Doamne ,viata mea,ca rugul in pustie.

Prea mult pamint am adunat in sacii de pierzare
Ca nu mai pot sa-adun nici har,nici binecuvintare.
Isuse ,arde-n mine tot ce-i zgura si mindrie,
Si sa ramina dragostea si sfinta-Ti bucurie.

Am tot zidit fara rost ,nimic nu sta-n picioare,
Caci am zidit cu trestie si fin fara valoare.
Sa arda-n mine tot ce nu-s comori adevarate,
Si sa ramina aurul nadejdilor curate.

E totul deja pregatit ,dar nu e foc pe-altar,
Si jarul nu vreau sa mi-L iau din lumea de pierzare .
O,Duh Preasfint ,primeste-ma ca jertfa sfinta,vie,
Adu in mine foc din cer ,de har si de tarie.

Pe-un virf de munte ,pe Carmel,astept si azi trezirea,
Vapai si mistuiri ceresti sa arda putreziciunea ;
Si sa de vada-n mine-un foc al dragostei divine,
Ca-am fost cu Tine rastignit ,si ca traiesc prin Tine.

Valentin Popovici